Tunisia - Lumea araba inedita

Nu de multe ori am avut ocazia sa vizitez o tara atat de exhaustiv precum am facut-o in cazul Tunisiei, ba chiar as putea sa spun, cu usoara rusine, ca nu am aprofundat nici propria-mi tara atat de mult cum simt ca am facut cu Tunisia timp de 10 zile.

Intotdeauna am ras de acele calatorii in care vizitarea cat mai multor locatii este dusa la un asemenea extrem incat practic cei care voiajeaza in felul asta nu mai inteleg mare lucru din ceea ce au vazut. Era si un film vechi, ce urmarea sa starneasca rasete pe seama americanilor, in care un grup de turisti din SUA vin sa viziteze Europa pe stilul ,,o tara pe zi”. Filmul se numea, inspirat, ,,Daca e marti, e Belgia”, facand aluzie la faptul ca incultura calatorilor si viteza circuitului ii facea sa nu mai diferentieze locurile prin care treceau decat orientandu-se dupa orarul stabilit pe zile.

Ei bine, mai in gluma mai in serios, m-am simtit si eu putin ca in ,,Daca e marti e Belgia”, dar la o scara mult mai mica si beneficiind de cu totul alte coordonate. Cert este ca am avut ocazia sa cunosc 18 orase tunisiene si sa aprofundez viata si cultura lor suficient de mult cat sa ma pot apuca de o dizertatie pe tema asta, fara nici un fel de probleme. A fost obositor, dar a meritat.

In primul rand, calatoria a durat 10 zile si a cuprins intalniri de afaceri la camerele de comert ale guvernoratelor tunisiene (echivalentul judetelor noastre), ceea ce a declansat si nevoia de a ne transporta dintr-o locatie in alta foarte rapid. Am ajuns in Tunisia cu o serie de asteptari care nu s-au potrivit, in majoritatea cazurilor, cu ceea ce am gasit. In unele cazuri la modul bun, in altele la cel mai putin bun.

Tunisia are atat o suprafata cat si o populatie ce echivaleaza cu jumatate din cea a Romaniei. Paradoxal pentru o tara situata in mare parte in desertul Sahara, intre statele din zona, Tunisia este referita – pe buna dreptate – ca ,,Tunisia cea verde”. Cu exceptia zonei total desertice din sud (cu care nici nu am avut tangente, fiind vorba doar de 2-3 oaze raspandite), restul Tunisiei nu duce lipsa de vegetatie. Lasand deoparte miile de maslini (culturi ce se intind pe sute de kilometri) ce constituie baza economiei tunisiene (al 4-lea producator de ulei de masline din lume si primul exportator al lumii), tunisienii au, in fiecare an, ,,Ziua copacului”, in care fiecare tunisian – fie el batran sau tanar – planteaza un copac. Mai rar asa ceva...mai ales pe la noi.

Venind din Romania, primul contact cu Tunisia este aeroportul Tunis-Carthage din capitala Tunis, situat la 4 kilometri de oras si situat in vecinatatea reprezentantelor multor companii multinationale din Europa de Vest. Globalizarea nu a ocolit Tunisia, drumul de la aeroport catre oras fiind presarat cu reclame la produse pe care le cunoastem prea bine, singura diferenta constand in dublarea sloganurilor in franceza si araba. Imaginea pe care mi-a lasat-o Tunisul a fost a unui oras cochet, cu aer occidental dar totusi profund ancorat in lumea orientala, atat prin arhitectura cladirilor cat si prin atmosfera arabeasca intretinuta de numeroasele ,,souk”-uri – targurile de unde poti cumpara aproape orice, de la haine si pantofi, la ceramica, mirodenii, accesorii sau alimente.

Ruinele Cartaginei, situate pe malul Mediteranei, in golful Tunis, merita vazute ca peceti ale civilizatiei cartagineze si ulterior romane, insa reprezinta doar prima supriza pe care Tunisia o rezerva celor dornici sa paseasca pe urmele vechilor razboinici. Tot in Tunis, zona rezidentiala Sidi Bou Said, cu stradutele ei pietruite si casele albe cu porti si ferestre vopsite in turcoaz este locul de unde se poate admira o panorama extraordinara a golfului.

Urcand spre nord, urmatoarele opriri sunt Bizerrte si Tabarka, ambele cu iesire la Marea Mediterana. Spre deosebire de Bizerrte, un oras dezvoltat si industrializat, ce indeplinea rolul de baza militara franceza in perioada protectoratului francez, Tabarka este o statiune moderna, cu plaje aramii, unde cei ce inoata in apele Mediteranei pot admira in apropiere ruinele fortului spaniol ce troneaza pe una din colinele din jur, ca si ,,Acele”- o formatiune stancoasa sub forma unor ace, formata de trecerea timpului si bataia vantului.

Schimband directia spre sud, inspre Gafsa – oras industrial si destul de poluat in pacate, denumit ,,capitala internationala a fosfatilor”, exista doua opriri ce nu pot fi ratate de catre nici un pasionat al vechilor civilizatii. Bulla Regia si respectiv Dougga reprezinta doua situri romane absolut spectaculoase, care, in deplina cunostiinta de cauza, pot fi comparate oricand cu cele din Roma, avand poate chiar un ascedent asupra acestora din urma, prin prisma unei uluitor de bune conservari. Locuintele romane si termele de la Bulla Regia ascund mozaicuri pastrate intacte, ce reprezinta doar o mica parte din ceea ce ascunde regiunea, denumita in antichitate ,,Provincia Africa”, cea mai dezvoltata parte a Imperiului Roman. De altfel, este recunoscut faptul ca Tunisia detine cele mai frumoase mozaicuri romane, pastrate in marea lor majoritate la muzeul Bardo din Tunis, insa cele de la Bulla Regia merita cu prisosinta vazute. Doar admirand aceste mozaicuri de peste 2000 de ani iti poti face o idee asupra gradului de dezvoltare al societatii romane, absolut uluitor comparativ cu lumea zilelor noastre.

Daca Bulla Regia este o revelatie pentru calatorul surprins sa descopere urme atat de pregnante ale civilizatiei romane, Dougga este cu siguranta o surpriza extraordinara. Un amfiteatru roman autentic, conservat in proportie de 90%, unde se tin inca reprezentatii cu trupe de teatru si a carui acustica ar putea concura cu orice sala de concert moderna a secolului XXI. Situl de la Dougga mai ascunde si un templu roman, terme, case romane impodobite de asemenea cu mozaicuri superbe si promite inca multe surprize, avand in vedere ca ceea ce s-a descoperit pana acum nu reprezinta decat o mica parte din ceea ce se afla in curs de explorare.

De asemenea, la El Jem se afla un coliseum extraordinar de bine conservat (mult mai bine ca cel din Roma dupa parerea mea), considerat al doilea dupa cel din Roma ca marime (putea acomoda 30.000 de spectatori). Merita vazut neaparat!

Coborand spre sud, din Dougga spre Matlaoui si Tozeur, merita vizitate cele trei oaze autentice - CHEBIKA, TAMERZA si MIDES. Cea care m-a impresionat cel mai mult a fost Chebika, prin peisajul stancos si salbatic, presarat pe alocuri cu palmieri, care rezerva calatorului ce se strecoara printre parapetii ingusti si abrupti surpriza descoperirii unui ochi de apa limpede si calda, la baza acestor stanci. Nu multe peisaje mi-au taiat respiratia, insa acesta e cu siguranta unul dintre ele.

Cea de-a doua oaza, Tamerza, este numita si oaza ,,cascadelor", cascadele fiind de fapt niste mici caderi de apa care, intr-o zona aproape total desertica, inseamna intr-adevar foarte mult. Cat despre Mides, considerat de catre tunisieni si cea mai spectaculoasa oaza dintre cele trei, prezinta un relief foarte asemanator Marelui Canion american.

Lasand cele trei oaze, drumul continua spre Tozeur, unde se afla un muzeu privat de civilizatie tunisiana care mi-a placut extrem de mult. Fiecare camera reprezinta un aspect al lumii tunisiene, incepand cu locul de dormit, bucataria, locul de baie si continuand cu obiceiurile de nunta, cu obiectele specifice locului, traditii si asa mai departe. Am beneficiat si de un ghid extrem de pasionat de tot ceea ce inseamna Tunisia, care ne-a oferit explicatii dintre cele mai detaliate. Astfel, am aflat ca un tata tunisian trebuie sa stranga 7 ani de zile bani pentru a-i putea cumpara fiicei o rochie de mireasa traditionala, cusuta numai in fir de aur si ,,accesorizata" inclusiv cu bucati metalice placate cu aur. Se pare ca logodnele sunt lungi in Tunisia :). De asemenea, am aflat si motivul pentru care absolut toate geamurile sunt prevazute cu grilaje din metal, aceasta fiind o modalitate ramasa din strabuni de a impiedica femeile sa isi arate prea mult chipul in fereastra. Datorita grilajelor, ele pot urmari ce se intampla pe strada, dar nu se pot apleca prea mult si nici nu se pot arata prea mult trecatorilor. In ziua de astazi nu se mai pune problema, dar obiceiurile au ramas.

Trebuie stiut ca tunisienii sunt primul stat arab care a instituit monogamia, egalitatea in drepturi a barbatului cu femeia, dreptul de vot al femeii, ca sa nu mai vorbim de faptul ca la examenul de bacalaureat se prezinta 60% femei, ceea ce arata clar cam care este directia de dezvoltare a societatii tunisiene in viitor. Totodata, Tunisia este un stat extrem de occidental, elita tunisiana nu foloseste decat limba franceza in scris, araba fiind doar vorbita, iar societatea tunisiana in general este caracterizata printr-o foarte mare deschidere catre vest.

Continuand drumul, din Tozeur ne indreptam catre Douz, supranumit si ,,poarta desertului", aflat la confluenta dintre zona de Nord, mediteraneeana si zona sudica, desertica. Drumul catre Douz mi-a prilejuit doua experiente incredibile. Prima dintre ele se refera la mlastinile saraturate, zone cu sol puternic salin, unde s-au format lacuri sarate cu aspect rosiatic. In aceasta zona am prins o veritabila furtuna in desert care m-a facut sa inteleg ceea ce trebuie sa infrunte beduinii in lupta cu natura. Autocarul abia isi croia drum prin marea de nisip, iar vantul sufla cu o putere incredibila. A doua experienta a fost mirajul...un concept pe care eu il credeam pur teoretic, dar care este cat se poate de real, fiind o obisnuinta a acelor locuri. Privind catre linia orizontului, ai pentru cateva clipe senzatia ca zaresti marea desfasurandu-se la orizont, desi acolo este, cat vezi cu ochii, numai nisip. De asemenea, privind desertul in zare, ai senzatia permanenta ca deslusesti mici ochiuri de apa in mijlocul nisipurilor. Nu e ceva ce poate fi surprins pe pelicula, insa e o senzatie incredibila.

Dinspre Douz, urmatoarea destinatie esteGabes, un oras industrial supranumit ,,cetatea chimiei", evident tot datorita importantei industriei fosfatilor. Pe drumul dintre cele doua, am vizitat Matmata, orasul renumit pentru locuintele trogloditilor, ce traiesc in case sapate in pamant si pe care, recunosc cu rusine, ii consideram cei mai inapoiati oameni din lume. De altfel exista o varietate de expresii peiorative intemeiate pe sintagma de ,,troglodit". Ei bine, pot spune dupa experienta avuta la Matmata ca acesti oameni merita absolut tot respectul nostru pentru viata pe care o duc si pentru modul in care inteleg sa-si traiasca existenta. Cu toata sinceritatea, rareori mi-a fost dat sa vad oameni mai cinstiti, mai curati, mai in armonie cu natura si cu tot ceea ce este in jurul lor. Casele lor, desi modeste, straluceau de curatenie, totul era decorat cu bun gust si cu simplitate, ba chiar ne-au servit cu paine coapta pe vatra cu ulei de masline (desi ,,orasenii" din noi au strambat din nas initial, am plecat de acolo cu gustul acelei paini cu ulei bine intiparit in papilele noastre gustative si cu remuscarea de a fi gandit ceva negativ despre acesti oameni care, in ciuda simplitatii lor, stiu sa traiasca mult mai bine si mai frumos decat noi, cu toata civilizatia noastra). Pentru ca se obisnuieste sa lasi un mic bacsis dupa vizitarea caselor, am lasat cu totii cativa dinari. Pentru ca m-au impresionat foarte mult, eu le-am lasat 10 dinari (in mod normal se lasa 1 sau 2), dar efectiv a fost un gest pe care am simtit sa-l fac pentru ca mi-a placut tare mult ceea cea am vazut acolo. Iar ceea ce m-a impresionat cel mai tare a fost ca, in timp ce ma pregateam sa ma urc in autocar sa plec, unul dintre copilasii familiei a venit catre mine si mi-a intins un pumn de migdale. Acesta era modul lor de a-mi multumi pentru gestul - de altfel foarte mic si insignifiant din punctul meu de vedere - pe care il facusem. Nu am cuvinte sa spun cat de mult m-a impresionat gestul asta, mi-a ramas in minte pentru totdeauna si ii voi admira mereu pe acesti oameni pentru simplitatea si bunatatea lor. Se confirma ceea ce stiam deja - oamenii simpli, chiar asa, in saracia si modestia lor, sunt mult mai generosi si mai sufletisti decat multi bogatasi, care nu au nici cea mai mica idee despre ceea ce inseamna iubirea intre oameni, armonia si generozitatea.

Dinspre Gabes, drumul urca spre Sfax, al doilea centru industrial al Tunisiei - dupa Tunis. Pe drumul spre Sfax, am oprit intr-un mic targ de maruntisuri (ceramica, lantisoare, etc), unde am baut un delicios ceaid e menta cu migdale, al carui gust parca il simt si acum. De altfel, pe parcursul celor 10 zile am avut ocazia sa gust smochinele in starea lor naturala (nu mi-au placut niciodata cele uscate, insa cele naturale sunt absolut delicioase) precum si migdalele crude, o adevarata desfatare. Ghidul ne-a explicat si modul destul de complicat in care se face fecundarea palmierilor de curmale (se leaga o parte din crengile palmierului feminin si se folosesc seminte ale palmierului masculin, dar e ceva extrem de migalos), nu ma gandisem niciodata ca e ceva atat de complicat.

Intr-unul din orasele aflate in drumul spre Sfax, am intalnit un profesor de istorie arab (la prima vedere am crezut ca este un om al desertului, un beduin, insa a intrat in vorba cu noi si ne-a spus cu ce se ocupa), care predase istoria in Irak si care era un fan absolut al lui Ceausescu. Motivul este unul simplu - Habib Bourghiba, fostul presedinte al Tunisiei (si cel responsabil pentru Tunisia moderna, cel care a implementat reformele care se continua si in prezent) era prieten la catarama cu Ceausescu. Cand i-am spus ca suntem din Romania, a spus imediat ,,Ceausescu", dupa care ne-a spus ca el, desi este adeptul democratiei, nu considera democratica o societate care ucide in numele ideologiei sale, asa cum s-a intamplat cu Ceausescu sau cu Sadam Hussein. M-a impresionat faptul ca, vorbind despre Ceausescu, a spus ca intereaga Tunisie a plans la executia lui Ceausescu din 1989, pentru ca il considerau ,,un homme de bien". A fost o intalnire foarte interesanta cu acest om, am facut si o poza cu el, fiind imbracat intr-un costum traditional arabesc.

Tot referitor la tunisieni, primul lucru pe care il auzi atunci cand rostesti numele ,,Romania" este ,,George Hagi", cu ,,George" pronuntat in varianta engleza. Daca in primele zile ma amuza, spre sfarsit devenise o obisnuinta, aproape ca incepusem sa adaug automat si ,,Hagi" atunci cand spuneam din ce tara vin. Iar cea mai amuzanta experienta in acest sens am avut-o cu un tinerel arab care m-a complimentat foarte gentil ca sunt ,,La fel de frumoasa ca Andreea Marin, care lui i se pare cea mai frumoasa femeie". Am ras si l-am intrebat de unde stie de Andreea Marin si mi-a raspuns, intr-o romana stalcita ,,Supize, Supize". Din pacate ma grabeam si n-am avut timp sa aprofundez discutia, dar tare as fi fost curioasa sa aflu de unde stia el de Andreea Marin si surprizele ei :) De altfel, tunisienii, ca toti arabii de fapt, sunt extraordinar de curtenitori si ,,vrajitori", desi usor libidinosi in demersurile lor ,,romantice". Toate femeile sunt apelate cu ,,gazelle"/caprioara, care inseamna supremul compliment, referitor la gingasie, finete si toate atributele specifice genului feminin. Am primit 3 oferte in casatorie, dintre care una prin care mi se ofereau ,,45 de camile si un Ferrari" (partea cu Ferrari m-a dat gata, ce pot sa zic :)) ) si mi s-a strecurat o scrisoare de dragoste in valiza, la unul din hotelurile la care am stat (mi-am dat seama ulterior ca provenea de la un tanar arab pe care-l cunoscusem cand ne-am facut check-in la receptie si care mi-a scris ca ,,Je ne t'oublie jamais, avec ton sourire et tes yeux..... etc" si mi-a trantit si o poza cu el ca sa nu uit cine e Ahmed care n-o sa ma uite niciodata). Am ramas socata cand am gasit plicul in buzunarul valizei dar mi s-a parut un gest frumos, o sa ramana mereu o amintire placuta.

In peregrinarile prin medina (orasul vechi), atat in Tunis cat si in Sousse, mi s-a intamplat sa primesc o multime de cadouri (lucruri micute, gen flori de nisip, buchetele de iasomie, cristale de roca...), pe care initial le-am refuzat dar au insistat atat de mult ca sunt ,,cadeau pour vous, gazelle", incat mi-am dat seama ca ii jignesc refuzandu-le si le-am primit pana la urma. Asta este modul lor de a arata ca te plac, se exteriorizeaza foarte mult si li se pare absolut normal sa isi exprime admiratia fata de tine. La inceput, cand auzeam ,,Comme tu es belle" sau ,,Je te donne mon coeur", in sinea mea ziceam ,,Ia uite si la astia, cata vrajitorie pe capul lor". Treptat insa, am inteles ca pentru ei e un mod normal de a se exprima atunci cand le place o fata, complimentele sunt un lucru normal in societatea lor.

Ca tot veni vorba de orasul vechi si de souk-uri (targurile lor), am avut ocazia sa vizitam piata de peste care este absolut...sinistra. Un miros pestilential (ce-i drept era si la sfarsitul zilei de lucru), un vacarm de nedescris (toata lumea isi face reclama, striga preturi, te cheama, te trage de mana sa incerci carnea), nu am rezistat mai mult de 5 minute dar a fost intr-adevar o experienta inedita. Extrem de lugubre sunt si macelariile lor, animalele sunt tinute vii si atunci cand vine un cumparator, animalul este taiat in fata lui. Eu una nu as suporta sa vad asa ceva pentru nimic in lume, dar la ei este ceva normal. Am trecut printr-o zona de macelarii (cu masina, din fericire) si imi era efectiv sila sa privesc pe geam pentru ca animalele moarte sunt atarnate in fata macelariei sa li se scurga tot sangele (acesta fiind obiceiul arab). Absolut scarbos.

Mergand mai departe, spre Sfax si Sousse, am trecut prin Hammmet, cea mai moderna statiune tunisiana, cu adevarat spectaculoasa. Hotelurile au o arhitectura foarte originala, sunt facute fie ca cetati arabe, fie fub forma unor castele de nisip...foarte-foarte frumos si modern. Iar ceea ce m-a impresionat este faptul ca se construieste intr-un ritm absolut ametitor, sunt foarte multe investitii, atat locale cat si straine.
In Hammamet am vizitat, cu mare surprindere, Villa Sebastian, o casa veche, in stil arabesc, apartinand unui vechi aristocrat roman din secolul XIX, ajuns in Tunisia in 1932. Casa a fost donata statului tunisian, George Sebastian (proprietarul) neavand copii sau familie. Casa este inconjurata de un parc absolut superb, cu palmieri si flori exotice.

Ceea ce m-a frapat la Tunisia a fost faptul ca e intr-adevar o tara a contrastelor puternice, o tara in care nici o regiune nu seamana cu o alta, in care se imbina marea cu destertul, nisipul cu miile de maslini ce se intind pe kilometri, saracia cu bogatia, cultura orientala cu cea occidentala. Nefiind prima experienta intr-o tara araba, pot spune ca Tunisia nu seamana cu nimic din lumea araba, lucru recunoscut de altfel atat de catre tunisieni cat si de calatorii ce o viziteaza.

Moneda lor este dinarul, al carui curs de schimb este de 1,7 dinari la euro si respectiv 1,2 dinari la dolar. Preturile nu sunt mici, dar in soukuri negocierea este foarte puternica, se porneste de la un pret de 30 de dinari si se ajunge la 4-5 dinari. De altfel se si stie ca asta este stilul oriental, au o placere aparte pentru tocmeala.

Simbolurile lor cele mai des intalnite sunt:
- o mana stilizata (ce reprezinta mana Fatimei, fiica lui Mahomed, care pentru ei este precum Fecioara Maria in religia crestina). Toata lumea poarta cu sine simbolul acelei maini, considerandu-se ca fereste de ochiul rau (de deochi) si de rele.
- doi pesti desenati cap in cap, ce simbolizeaza norocul si, pentru cuplurile proaspat casatorite, fertilitatea si prosperitatea.

In afara de orasele mari - Tunis, Sousse, Hammamet, in orasele mici prin care treci cu greu ai curajul sa iti cumperi ceva de mancare. Am slabit aproape 3 kilograme in cele 10 zile pentru ca mancam micul dejun la hotel si apoi urmatoarea masa era direct cina, tot la hotel, fiindca intre ele nu aveam efectiv unde sa mananc cate ceva. Au fost si zile in care eram tot timpul pe drumuri si nu apucam nici dpdv al timpului, insa de cate ori opream intr-un oras si voiam sa cumparam ceva de mancare, intram in cate o alimentara si faceam cale intoarsa. De restaurante nu mai vorbesc, totul era cel putin dubios dpdv al calitatii, termenelor de garantie etc.
Apropo de termene de garantie, am vrut sa-mi cumpar o crema cu protectie solara pt ca umblam prin soare si am observat ca imi cam ardea pielea si am avut marea surpriza sa constat (din fericire inainte sa o cumpar), ca respectivul produs expira in...ianuarie 2006. Si asta se intampla intr-un hotel de 5 stele. Deci - mare grija unde mancati, ce mancati si ce cumparati, daca ajungeti in Tunisia.

In ceea ce priveste hotelurile, am stat in 8 hoteluri diferite, de 4 si 5 stele, insa cu tot respectul pt industria lor hoteliera, am vaga senzatie ca erau +/- 2-3 stele la cotatia lor. Fata de un hotel de 4 sau 5 stele din Europa...nici macar nu se compara. Si asta dpdv al serviciilor, al conditiilor, a preturilor.
Cel mai sinistru hotel mi s-a parut cel din Douz, numit Yougourtha Palace (cel mai faimos hotel din zona, de 5 stele cica) unde aveam o mobila masiva, intr-o culoare turcoaz turbat, cu irizatii aurii si cu un luciu sidefat de te dureau ochii cand te uitai la ea. Totul era vopsit in culoarea asta - patul, scaunele, masa, comoda...totul. Iar tapiteria patului (care era pe model vechi, cu tablie inalta) era un bleumarin electric, in conditiile in care camera nu avea iluminare naturala(avea niste ferestre cu grilaj prin care aproape ca nu intra lumina, tipic arabesti). Nu stiu cat de mult m-am odihnit in noaptea aia, pentru ca mi s-a parut o camera absolut lugubra... Cat despre mancare - la micul dejun se serveste inclusiv supa, ciorba, mancare de fasole(au o mare pasiune la fasole arabii), fripturi. Per total au mancare ok in hoteluri. Totusi, cand auziti de 4 si 5 stele in Tunisia, nu va entuziasmati din start pt ca s-ar putea sa aveti mici surprize...

Per total...o experienta unica! Si absolut extraordinara.

Periplu prin tarile nordice

Traseul meu prin Scandinavia a durat 9 zile si a inclus destul de exhaustiv principalele orase importante ale zonei. Prima parte a constituit-o Danemarca, urmata de Norvegia si Suedia. Finlanda ramane pentru o data ulterioara, visul meu fiind de a uni explorarea Finlandei cu Sankt Petersburg si cu tarile baltice. Deocamdata insa, am avut ocazia sa cunosc o zona a continentului European total aparte, considerata de multe ori o latura exclusivista si speciala, atat datorita specificului Nordic, cat si datorita nivelului de trai extrem de ridicat, care presupune preturi la fel de piperate.

Voi incepe istorisirea mea cu Danemarca, o bijuterie de tara, despre care aveam o parere foarte buna inca dinainte de a o vizita, dar care mi-a depasit toate asteptarile. Am vizitat COPENHAGA si HELSINGOR(unde se afla castelul Kronborg, castelul lui Hamlet), doua locuri care merita vazute macar o data in viata, pentru ca nu stilul lor nordic le face sa nu semene cu nimic altceva de pe continent.

In primul rand, Danemarca e o tara care ascunde mai multe ,,picanterii”, ca si lucruri mai putin cunoscute de publicul larg, pe care am avut curiozitatea sa le investighez inainte de plecare, pentru a intra putin in atmosfera locala. Astfel, pe langa faptul ca este cea mai veche monarhie din lume (datand din anul 935 d.Hr), Danemarca este o tara ai carei locuitori se ghideaza in tot ceea ce fac dupa principiul ,,hygge”. „Hygge”, cuvant intraductibil in limba romana, desemneaza o stare de bine, un sentiment de bunastare si de apartenenta la o stare de fapt care presupune confort, caldura, comoditate. Suna foarte ,,zen” si pare inspirat din filozofiile orientale, dar intr-adevar, privindu-i pe danezi cu mai multa atentie, iti dai seama ca functioneaza. Oamenii sunt relaxati, neimpovarati de griji(desi e evident ca au si ei problemele lor, doar ca nu sunt atat de indarjiti in afisarea lor), cu o atitudine foarte optimista fata de viata, cu mult spirit pozitiv si mai ales cu o lipsa totala de interes fata de ce are vecinul in ograda lui(ceea ce nu ne-ar strica nici noua sa invatam). Pe o strada din Copenhaga, poti vedea cele mai felurite vestimentatii, unele dintre ele uschite de-a binelea. Cu toate astea, nu prea vezi priviri condescendente, oameni care sa intoarca capul si sa comenteze dusmanos sau o preocupare vadita fata de ceea ce fac cei din jur. Fiecare se imbraca si se comporta asa cum se simte el/ea bine, nu exista complexe, ganduri de gen ,,Ce o sa zica lumea” sau interes iesit din comun fata de vreo aparitie mai inedita pe strada.Citeam, de altfel, ca in Danemarca, cel mai popular cadou de nunta il reprezinta sfesnicele si lumanarile, dat fiind ca ele ilustreaza cel mai bine ideea de ,,Hygge” si se considera un detaliu care aduce noroc mirilor.

Din punct de vedere al RELIGIEI, danezii sunt luterani, dar aproape deloc practicanti (mai putin de 1 din 20 merg la biserica), ceea ce se vede putin si in moravurile societatii daneze. Tineretul este foarte libertin, bautura (ca sa nu spun si alte elemente anexe ei) e la mare pret si in general, in ciuda stilului de viata relaxat pe care il au danezii, societatea lor are si o puternica panta decadenta.

TEMPERATURA – ei bine, am stat 4 zile in Danemarca, timp in care a plouat de 3 ori. Pe zi! Temperatura medie in luna august e de vreo 18-19 grade, iar soferul de taxi care ne-a luat de la aeroport (un danez tare simpatic si cu simtul umorului, ei sunt firi destul de deschise) ne-a spus, siderat de faptul ca in Romania sunt 45 de grade in perioada asta, ca anul trecut au avut si ei o perioada de ,,MARE CANICULA”(am incheiat citatul), o perioada in care temperaturile au atins recordul de 32 de grade, moment in care s-a intrerupt lucrul pt o saptamana si s-a instaurat cod rosuJ). Asta zic si eu ,,canicula”

GASTRONOMIE – Nu va duceti cu mari sperante culinare in Danemarca, ba chiar as indrazni sa spun ,,lasati orice speranta culinara, voi ce pasiti aici”. Scandinavii sunt renumiti pentru cea mai proasta mancare, iar danezii nu fac exceptie. De altfel, contributia principala a Danemarcei la bucataria lumii o constituie ,,Smorebrod” – in traducere libera, sandvisul cu o singura felie de paine. Da, fara nici o gluma. Varianta clasica de smorebrod(cei cu stomacul sensibil, cititi cu grija) o constituie o felie de paine de secara unsa cu pateu, peste care se presara ZAHAR. Desi nu mai e foarte intalnita in orase, ramane inca cea mai populara mancare a danezului de rand. Al doilea concept de baza al bucatariei daneze il reprezinta heringul marinat (destul de bun de altfel) si in general diverse preparate din peste(dar condimentate foarte dulce, dupa gustul lor, cu sosuri dulci si chiar dulceturi). Pentru ca ideea lor de ,,smorebrod” m-a intrigat, am cautat mai multe informatii despre acest fel de mancare si se pare ca ,,ansamblarea” unui astfel de sandvis e o adevarata arta, la care neinitiatii nu pot accede J. Mai precis, se pare ca exista niste pasi de realizare a sandivisului cu o singura felie de paine, un mod de a plasa ingredientele pe el si asa mai departe. Recunosc, gusturile mele culinare(zic eu, mai bune) m-au oprit de la aprofundarea acestui fel de mancare. Ca un fapt divers, ideea de Smorebrod isi are originea la mijlocul secolului XX, cand resturile mesei calde de dupa-amiaza erau mancate la masa de seara pe o felie de paine. The rest is history...

Alte detalii interesante despre danezi – sunt mari fumatori, se pare ca 1 din 3 oameni peste 13 ani e familiarizat cu tutunul si sunt mari bautori de bere(de altfel Danemarca se situeaza pe locul 3 in clasamentul tarilor consumatoare de bere, dupa Germania si Cehia).

Ceva foarte amuzant – cum deosebesti un ,,incepator” de un adevarat bautor de bere in Danemarca. Raspunsul: ii dai 2 sticle de bere, nedeschise si il pui sa le deschida fara sa faca uz de un desfacator de sticle. Un ,,conaisseur” in materie de bere deschide una din sticle folosindu-se de cealalta, dupa care ii pune capacul si o deschide si pe cealalta fara a face spuma in vreuna din ele. N-am vazut asta cu ochii mei, dar ,,legenda” exista. Oricum, danezii iubesc berea, lucru dovedit de faptul ca – adevarat 100% - in prima lor carte de rugaciuni editata in 1569, multumirea pentru bere vine inaintea multumirii pentru mancare, bunastare etc. In Copenhaga exista si o zona denumita ,,campul minat” (un fel de Montmartre al Danemarcei, in care isi fac veacul boemii, artistii), al carei nume provine de la faptul ca strazile sunt pline de baruri si atunci cand un danez iese mai ,,inveselit” dintr-un bar si merge spre casa, parcurgand strazile din zona va da inevitabil peste cunoscuti aflati in alte baruri si – conform principiului danez al ospitalitatii – nu va putea refuza bautul unui paharel in compania lor. Asta o data, de 2 ori, de 3 ori...pana cand...va puteti imagina starea in care danezul nostru ajunge acasa(asta in situatia fericita in care mai ajunge acasa). Din acest motiv, cartierul respectiv a fost poreclit si ,,ruta mortii” J)

GEOGRAFIC vorbind, Danemarca se compune din 3 zone – peninsula Iutlanda(partea continenteala), Funen(partea insulara mica) si respectiv Zealand(partea insulara unde se afla COPENHAGA).

LIMBA DANEZA – cea mai populara gluma daneza spune ca ,,limba daneza este mai putin o limba si mai mult o boala a gatului”. Cand am auzit asta prima oara, am luat-o ca pe o mostra a umorului danez, insa realitatea mi-a confirmat veridicitatea bancului. Pronuntia daneza este realmente imposibila, au tot felul de sunete guturale pe care doar nativii le pot reproduce. Ei insisi recunosc dificultatea limbii pe care o vorbesc, motiv pentru care rar veti gasi un danez care sa nu vorbeasca limba engleza.

MONARHIA – regina Marguerithe este foarte iubita de ei, din cate se pare (chiar se zice ca, daca s-ar desfiinta monarhia, prima care ar iesi la alegeri ar fi tot regina). E artista si a ilustrat sub pseudonim mai multe carti, a si tradus cateva de altfel, lucru de care danezii sunt foarte mandri. Mi-a placut mult si Palatul lor Regal, mi s-a parut foarte nepretentios si mai putin formal. E o monarhie mai apropiata de oameni. Ca si in Suedia si Norvegia, latura social-democrata este foarte pronuntata (se pune mult accentul pe OAMENI, pe bunastarea lor, pe programe sociale care sa ii ajute, care sa le faca viata mai usoara).

Tot un ,,cancan” istoric, se pare ca numele daneze terminate in –SEN (Andersen, Christiansen etc) provin din perioada istorica in care numele de familie provenea de la tata, dar in mod distinct in functie de sexul progeniturii.Astfel, fiul lui ANDERS avea numele de familie ANDERSEN(sen=fiu), iar fiica lui ANDERS avea numele ANDERSDATTER(datter=fiica). Datorita incurcaturilor care interveneau datorita acestui principiu, unul dintre regii lor i-a silit la un moment dat sa isi aleaga un nume care sa ramana pentru fiecare familie si sa nu se mai schimbe in functie de sex). Astfel au ramas danezii cu faimosul sufix ,,SEN”.

Am vrut sa fac o mica introducere inainte de a incepe cu prezentarea obiectivelor istorice si culturale, pentru ca sunt detalii ce mie mi-au parut relevante si interesante, despre un popor de asemenea interesant.

Voi trece acum la orase:

COPENHAGA – capitala este o bijuterie. E cuvantul care descrie cel mai bine acest oras, unde totul este de o mare cochetarie, de un bun-gust si o curatenie impecabile. Copenhaga este considerata si ,,orasul plimbarilor”, pentru ca are o multime de stradute vechi, pietonale, iar pentru biciclisti este raiul pe pamant( de altfel, in Copenhaga nu trebuie sa te temi de hoti de buzunare sau de talhari, ci de biciclistii care trec fara sa se asigure J si care au mai multe drepturi decat pietonii, dat fiind ca pistele lor speciale sunt mai mari decat trotuarele si sunt clar delimitate. Daca faci greseala sa mergi pe zona de biciclete si – Doamne fereste – vreun biciclist da peste tine, e vina ta, nu a lui)

Centrul orasului se desfasoara in jurul primariei (Radhausplatz), o cladire foarte interesanta si impunatoare (se va vedea in poze), cu statuia episcopului Alesalon la intrare(cel care a intemeiat orasul) si cu 2 ursi polari de o parte si de alta(aluzie la Groenlanda, candva ,,Danemarca arctica”). Stilul primariei e unul romantic, inspirat din arhitectura medievala daneza si norvegiana dar si cu un usor aer italienesc(seamana putin cu palatele din Italia).

In zona primariei se afla urmatoarele obiective demne de vazut:

- Statuia lui Hans Christian Andersen (scriitorul copilariei noastre...a copilariei mele in mod sigur) - se afla chiar in dreapta primariei.

- Statuia celor 2 cantaretilor la corn (legenda spune ca atunci cand o fecioara trece pe sub statuie, cei 2 canta din corn) – e foarte inalta si impunatoare.

- Muzeul Figurilor de Ceara Louis Tussauds – recunosc, m-am dus destul de ,,indoita” si ma asteptam sa nu-mi placa in mod deosebit, dat fiind ca priveam toata chestiunea asta a figurilor de ceara drept ceva banal si facut pentru publicitate. Ei bine, mi-a placut ENORM si recomand tuturor sa experimenteze. Acele statui din ceara sunt facute ATAT DE VERIDIC incat nu iti vine sa crezi. Sunt extraordinar realizate, aproape ca ti se par vii, mai ales cand te uiti in ochii lor (nu stiu cum reusesc sa imite atat de bine irisul uman, dar privirile statuilor sunt aproape infiorator de reale).

- Parcul de Distractii TIVOLI - cea mai mare atractie daneza(cu 5 milioane de vizitatori anual), e un parculet superb intr-adevar(peste tot flori, terase, scene in aer liber), unde cei cu nervi si stomac tare pot experimenta o multime de ,,tiribombe” gen cel mai vechi montagne-rousse functional din lume, ca si cel mai inalt carusel din lume (ti se taie respiratia cand vezi pana unde ii urca pe cei care se incumeta sa experimenteze). Eu una recunosc, tin prea mult la sanatatea mea ca sa ma pedepsesc urcandu-ma in asa ceva (in montagne-rousse da, dar in restul nebuniilor pe care le-am vazut acolo, nu vad vreun motiv logic...unele sunt mai presus de orice inchipuire, cred ca atunci cand te dai jos din ele iti vajaie tot creierul...la propriu! J . Oricum, Tivoli merita vazut pentru ca e ceva inedit si foarte deosebit.

Trecand de zona Primariei si apropiindu-ne de malul Marii Baltice, Copenhaga se dezvaluie in deplinatatea frumusetii ei. Am facut un tur cu vaporasul in largul coastei daneze (vaporasul se ia de la portul de agrement Nyhorn) si a fost una dintre cele mai frumoase experiente pe care le-am avut. Absolut superb. Se trece cu vaporasul pe langa:

- Opera din Copenhaga - o cladire extrem de futurista, dar impunatoare

- Statuia Micii Sirene - mult mai micuta decat ti-ai imagina, dar foarte delicata

- Fortareata Marina (care servea in vremuri stravechi la paza coastei)

- Amaliehaven – PALATUL REGAL si Friedrikskirche(Biserica de Marmura in stil evanghelic-luteran).

Alte obiective cu care Copenhaga se poate lauda sunt:

- Biblioteca regala (numita „Diamantul negru”, pentru ca a fost restaurata intr-un stil modern si este imbracata in geamuri negre)

- Cea mai veche bursa din lume

- Christianborg (Parlamentul), o cladire extrem de frumoasa si impunatoare

- Cartierul Christiania – un cartier ,,experimental”, aflat in afara jurisdictiei guvernamentale, ce ilustreaza de fapt principiul anarhiei.

- Biserica Sf.Mantuitor (cu o foarte spectaculoasa turla in spirala, pe care se poate urca pentru o panorama a orasului).

TRANSPORTUL in tarile nordice – ca sa abordez si un aspect practic, pentru toti cei care au in plan vizitarea intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat a acestor tari. Eu am folosit transportul cu trenul (am pornit de la experienta pozitiva cu Elvetia, unde SwissPass-ul a fost ,,motorul” cu care am putut vedea toate minunatiile din aceasta tara) si am cautat pe net variantele scandinave de pass-uri. Astfel, am calatorit in Danemarca, Norvegia si Suedia (si e inclusa si Finlanda in Pass) cu SCANRAIL PASS, un permis de calatorie nelimitata pe tren (si pe anumite feriboturi, curse de autobuz, plus o serie de reduceri la muzee si la alte obiective). ScanRail Pass costa 1250 de coroane daneze (atat Danemarca, cat si Suedia si Norvegia folosesc coroanele – daneze,suedeze si respectiv norvegiene) si iti ofera 5 zile de calatorie nelimitata intr-o perioada de 2 luni (plus, daca il iei din Danemarca, inca 3 zile de calatorie nelimitata pe teritoriul Danemarcei).

Pentru toti cei care planuiesc sa mearga cu trenul in aceste tari, le recomand cu caldura ScanRailul pentru ca altfel costurile de transport sunt de-a dreptul exorbitante. De exemplu, o calatorie intre 2 localitati vecine, de aproximativ 30 de kilometri, costa aproximativ 80 de coroane. Facand un calcul simplu, o calatorie de cateva ore te duce usor la echivalentul a 100 de euro. Astfel, Scan Railul isi merita banii.

Paradoxal insa, reteaua de trenuri din Scandinavia este destul de slabuta. Comparand cu trenurile elvetiene si cu sistemul lor impecabil (venire si plecare la secunda, respectare a orarelor, trenuri frumoase etc), Scandinavia ia o nota destul de mica. Intre Copenhaga si Oslo si respectiv intre Oslo si Stockholm am calatorit cu trenul si am avut surprize dintre cele mai neplacute. Astfel, trenul Copenhaga-Oslo s-a stricat (literalmente!) si ni s-a spus tuturor, cu maxima seninatate, ca trebuie sa ne facem alte aranjamente, pentru ca a aparut o defectiune tehnica. Nu tu scuze, nu tu nimic...noroc cu ScanRailul si aici, pentru ca altfel, la cate trenuri am schimbat in ziua respectiva ca sa ajungem la Oslo am fi platit pe putin vreo 300 de euro. Dar pe cei de la caile lor ferate nu-i interesa acest aspect.

A doua experienta cu trenurile suedeze de data asta (maaaaare dezamagire, imi imaginam ca Suedia are niste trenuri care sa-ti taie rasuflarea) – nu sunt cu nimic mai bune decat cele care circula in Romania pe rutele Bucuresti-Miecurea Ciuc sau Bucuresti-Cluj. Nici vorba de trenuri de viteza (am facut 6 ore intre Oslo si Stockholm, in conditiile in care, cu un tren de mare viteza precum cele elvetiene, faceam cam 3-4 ore), interiorul e mai curatel, ce-i drept, dar la niste tari cu un asemenea standard de viata...ma asteptam la mult mai mult.

PRETURILE – Se stie ca tarile nordice au un standard de viata extrem de ridicat, printre cele mai ridicate din lume, iar preturile sunt pe masura. Mi s-au parut tari foarte scumpe, in care trebuie sa te duci in general cu un buget destul de chibzuit, alminteri risti sa ai mari surprize. Coroanele nu prea au nici o valoare (in sensul ca ,,zboara” pe nestiute din buzunar), mancarea e in general destul de scumpa(si se stie ca la restaurante/cafenele etc, acelasi fel de mancare de la pranz costa dublu seara...e o regula nescrisa) iar de rasfaturi gen haine, pantofi, accesorii...nici nu mai vorbesc. Tata a fost uluit de faptul ca o cravata pe care o cumparase in Italia cu 80 de euro costa aici nici mai mult nici mai putin decat 200 de euro. Ce ar mai fi de adaugat la asa ceva?

NORVEGIA

Norvegia este o tara superba. De fapt nu superba, ci absolut superba. Contextul geografic in care se afla e intr-adevar o binecuvantare de la Dumnezeu, pentru ca poti vedea peisaje uluitoare, pe care nici macar nu visezi ca natura le-ar fi putut crea. Iar Oslo e un oras pe masura tarii, ceea ce cred ca spune tot.

In primul rand, Norvegia este o tara foarte nationalista, in sensul cel mai bun al cuvantului. Avand in vedere ca si-a capatat independenta abia in 1905, pana in acel moment aflandu-se in uniune cu Suedia, norvegienii au un puternic spirit de mandrie nationala, pentru care ii admir si ii respect din toata inima. Ceea ce la noi se considera deplasat (in mod absolut stupid!) – si anume arborarea steagului national in Cluj – la ei e ceva absolut normal. Oslo si intreaga Norvegie sunt PLINE de steaguri norvegiene, nu cred ca am vazut atatea steaguri in vreo tara din lume (poate doar la vecinii suedezi, care cred si ei in spiritul national). Peste tot, steagul norvegian e la mare cinste. Sunt mandri de el, de originea lor vikinga si nu considera ca e o rusine acest lucru. Am avea mult de invatat de la ei, noi, romanii, care ne rusinam de absolut orice si ne e ,,teama” sa nu cumva sa parem patrioti. Si ce daca suntem patrioti? Trebuie sa crezi in tine si in ceea ce reprezinti ca sa poti sa realizezi ceva pe lumea asta! Norvegia e dovada vie a acestui fapt.

Intreaga lor cultura este bazata pe filonul originii vikinge, pe spiritul lor national (de altfel, avand in vedere ca si-au capatat tarziu independenta, au incercat mereu sa se intoarca la folclor si la identitatea nationala, pentru a isi pastra individualitatea).

Norvegia merita vazuta pe indelete. Nu am avut atata timp la dispozitie cat mi-ar fi trebuit pentru a vedea si Bergen (al doilea oras ca importanta, care e o adevarata perla, din cate am auzit), dar planuiesc sa revin candva. Merita!

Oslo e un oras tipic scandinav, nordic, are un aer pe care il intalnisem si la Copenhaga, insa mult mai pronuntat. Cochetaria lui, curatenia, farmecul stradutelor inguste, pietonale, se imbina cu o oarecare austeritate nordica. Insa combinatia e absolut fermecatoare. Eu una am fost cucerita J

Ce e foarte frumos in Oslo:

- Parlamentul – o cladire imensa, care se intinde pe o intreaga strada, cu o arhitectura impresionanta

- Palatul Regal - mai formalist decat cel danez si destul de auster, dar imprejurimile sunt superbe(parcuri de vis). Mai mult, zona din jurul Palatului Regal este asa-zisa lor zona ,,rezidentiala”, unde locuiesc rudele regelui (tot felul de printese, contese etc), in vile facute cu atat de mult bun-gust, incat ma cutremura gandul la viloaiele cu 5 etaje pe care si le fac alesii neamului in dorinta de a epata si de a arata ca ,,au cu ce”. De altfel, in nici unul din cele 3 orase – Copenhaga, Oslo, Stockholm – nu am vazut vile facute cu prost gust, care sa o ocupe o strada intreaga si sa aiba cate 20 de camere doar pentru a rupe gura vecinului. Absolut toate casele sunt facute ,,cu bun simt”, ca sa spun asa, cu bun-gust si pentru a asigura confortul posesorului, nu pentru a iesi in evidenta. Nu sunt placate cu aur (cum am inteles ca se poarta la noi mai nou...), dar sunt decorate cu flori, cu multe plante si per total creeaza o atmosfera idilica. E o placere sa te plimbi prin imprejurimile palatului.s

- Universitatea din Oslo – situata in apropiere de Parlament, seamana cu un templu si e foarte impunatoare. De altfel, Parlamentul, Universitatea si Teatrul National sunt situate pe principala strada comerciala si de traditie din Oslo, Strada Karl Johans.

- Cladirea Nobel. Alfred Nobel, inventatorul dinamitei si cel care a instituit premiul cu acelasi nume, a fost de origine suedeza. In perioada in care a instituit premiul insa, intre Suedia si Norvegia(pe atunci unite) aparusera primele animozitati, iar Norvegia planuia capatarea independentei sale. Astfel, Nobel a decis ca Premiul Nobel pentru Pace sa se decerneze in Norvegia(sperand astfel ca acesta va fi un ,,porumbel al pacii” intre cele doua popoare). Din pacate pentru el insa, istoria l-a contrazis. Premiul Nobel pentru Pace insa, se acorda in continuare in Oslo, in Cladirea Nobel, aflata vizavi de impresionanta primarie.

- Cladirea Primariei – absolut impresionanta, cu cele doua turnuri ale ei, e situata chiar pe malul fiordului Oslo, cu o priveliste care-ti taie respiratia.

Cand mergeti in Oslo, e NEAPARAT-NEAPARAT-....x1000 NEAPARAT necesar sa faceti un tur al fiordurilor din zona. Fara asta, e ca si cum nu ati fi fost in Norvegia. Tururile incep in fata primariei(acolo se afla toti operatorii de vase) si dureaza 2-3 ore. Eu am facut un tur de 2 ore si jumatate absolut incredibil...privelistile pe care ti le ofera Norvegia nu pot fi descrise prin cuvinte, doar imaginile pot oferi macar o idee asupra frumusetilor ei. In ziua in care am fost in turul fiordurilor, marea era destul de agitata iar vasul cu care am fost era destul de mic. Iubesc apa(Doar sunt PestoaicaJ ), dar recunosc ca am avut un sentiment putin straniu gandindu-ma ca adancimea medie a fiordurilor este de 1300 m (1,3 kilometri pe verticala...daca va puteti imagina....brrr).

Locul care mi-a placut cel mai mult in Oslo a fost Parcul cu Sculpturi Gustav Vigeland. Un parc imens(daca ii invidiez pe norvegieni pt ceva, pt spatiile lor generoase, totul este larg, nu vezi nimic inghesuit...), decorat cu sculpturile norvegianului Vigeland(intre noi fie vorba, sculpturile sunt mai mult nuduri, dar realizate cu multa acuratete, nu m-au impresionat atat de mult prin tema cat prin modalitatea de realizare). Parcul are in centru o sculptura a lui Vigeland care intruchipeaza o columna formata din trupuri umane (echivalentul norvegian al Coloanei Infinitului a noastra) si pana la ea se urca pe o multime de trepte, ajungand in final pe un platou de unde se vede o panorama superba a orasului. Va recomand sa va uitati la pozele mele de pe Flickr(pe pagina mea de 360, la PHOTOSTREAM, dreapta sus, si la Collections -> Nordic Countries), pentru ca descrierile nu pot fi suficiente pentru a descrie asa o frumusete.

SUEDIA

Dintre cele 3 capitale nordice pe care le-am vizitat, Stockholmul este, cu siguranta, cea mai frumoasa, cea mai impresionanta, cea mai mareata...cea care merita cel mai mare numar de superlative.

In primul rand, Stockholm este un oras grandios. Acesta este cuvantul care il descrie cel mai bine. Totul este monumental, fiecare muzeu, fiecare sediu de institutie, ca sa nu mai vorbim de Palatul Regal, de Parlament sau de Opera... Spatiile sunt largi, totul este pus in valoare, nu vezi absolut nimic inghesuit, nimic neingrijit, nimic care sa nu inspire arta si frumusete. Iubesc Parisul, e un oras pe care nu ai cum sa nu-l iubesti, dar cu obiectivitate pot sa alatur Stockholmul Parisului fara sa simt ca fac vreo greseala. Pur si simplu acolo ii este locul, alaturi de Paris, pentru ca este un oras IMPERIAL, in adevaratul sens al cuvantului.

Viata in Stockholm este foarte scumpa, preturile sunt extrem de mari si, din spusele localnicilor, nu este tocmai usor sa te descurci cu cheltuielile. Impozitele sunt de 50%, in conditiile in care orientarea puternic social-democrata a Suediei este binecunoscuta.

Singapore

M-am gandit de multe ori sa lansez si un blog putin mai ,,exotic", legat de calatoriile mele, insa n-am gasit ragazul necesar pentru a sta pe indelete si a alege dintre poze, amintiri...ehe...

Acum a venit momentul :)

In Singapore se ajunge cu avionul, prin Amsterdam sau Frankfurt. In total se zboara cam 14 ore (cu tot cu bucatzica Bucuresti Otopeni - Amsterdam Schiphol), asa ca inarmati-va cu rabdare, iPod, carti si...multa apa pt hidratare.

In primul rand, ce pot sa va spun despre SINGAPORE este ca...trebuie sa va asteptati la o alta lume. E cu totul si cu totul altceva fata de orice ati vazut pana in acel moment. Dpdv al infrastructurii, diferenta este imensa chiar si fata de Europa(nu compar cu drumurile noastre, ca deja ar fi ridicol...), autostrazi interminabile, sosele suspendate. Circulatia, nota bene, este pe stil englezesc. Cat am stat acolo, nu m-am putut obisnui, mi se parea ca toate masinile vin peste mine Grin.

Din punct de vedere arhitectonic, rivalizeaza usor cu NY, cladirile sunt coplesitoare, arhitectura e super-avangardista (la fel ca si in Malaezia, se pare ca Asia a devenit ,,pista de incercare" pentru toti arhitectii europeni si americani, pt ca sunt mult mai deschisi la inedit si sunt dispusi sa si finanteze originalitatea Grin). Se poate vedea in poze o parte din panorama.

Ceea ce ar fi interesant de vizitat (ma refer la muzee, expozitii, parcuri etc), pentru ca oricum veti avea DESTULE de vazut doar admirand peisajul, nu te saturi sa admiri minunatiile de acolo:

- Labrador Park - buncare din Al 2-lea Razboi Mondial, cand Japonia a ocupat Singapore, pe atunci colonie engleza. Japonia fiind aliata cu Germania si Italia, iar Anglia cu SUA si Franta. "Dezocuparea" s-a facut ca urmare a bombardamentelor din 1945 de la Hiroshima si Nagasaki, iar in Labrador Park se pot admira niste interesante relicve ale acelei perioade
- Orchids Park - orhideea este floarea oficiala in Singapore, creste mai ceva ca boschetii nostri Smiley), iar Parcul Orhideelor este absolut superb!
- Plimbare cu Bambu-Boat pe fluviul Singapore(de la faimosul Clark Quay, tot cu rezonante britanice)
- Chinatown-ul - este extrem de curat, cochet si aranjat, incredibil. Gasiti produse electronice la preturi...dureros de mici.

Preturile in Singapore (apropo, moneda este DOLAR SINGAPOREZ) nu sunt mici, dar depinde si de unde cumperi. Cum am spus, gasesti chilipiruri extraordinare (la produse de calitate, nu stifturi) dar si produse mai scumpe.

Merita facuta o excursie pe INSULA SENTOSA, unde in fiecare seara se face un spectacol de sunet si lumina. Imi pare rau ca nu pot sa pun aici filmulete, am filmat f.mult, e ceva uluitor. Pe un platou gol, se face un spectacol conceput integral pe calculator...de iti vine sa intinzi mana si sa pui mana pe ce e acolo. Nu iti vine sa crezi ca e real. ABSOLUT SUPERB. M-a lasat fara cuvinte.

De altfel, simbolul orasului este the MERLION - leul de mare, ce are o fantana speciala pe insula Sentosa.

De mentionat - SINGAPORE este un exemplu de prosperitate, curatenie si civilizatie. Guma de mestecat este interzisa(amenda este de 1000 de dolari singaporezi). L-am intrebat pe seful Camerei de Comert Chineze din Singapore(am avut ocazia sa stau la masa cu el la receptia de gala a Aniversarii a 100 de ani de la infiintarea Camerei de Comert...la,la...long story) de ce s-a recurs la chestia asta si mi-a raspuns f.senin, ca ,,it's only natural". De ce credeti ca era ,,only natural"? Foarte calm si amabil, omul mi-a raspuns ca e inadmisibil ca locuitorii sa mestece guma si sa o lipeasca de ziduri, scaune din autobuz etc. Asa ca s-a recurs la chestia asta. Si toata lumea RESPECTA!!! Asta e esentialul. Cum spuneam, e o alta lume.

Tot in Singapore, traficantii de droguri sunt pedepsiti cu moartea. Scurt!

MANCAREA - extraordinara. In prima seara am fost invitati la receptia despre care scriam mai sus, de altfel unul dintre motivele vizitei, iar la masa ni s-au servit nu mai putin de 15 feluri de mancare. DAR - portii f.mici(pe un suport rotund, care se invartea, tipic chinezesc), mancare sanatoasa, multe vegetale, healthy food. Am mancat 15 feluri de mancare, inclusiv desert si nu mi-a fost rau, nu m-am simtit nici full si nici nu m-am ingrasat vreun gram. Asta zic si eu mancare sanatoasa. MERITA!

Un mare dezavantaj in SINGAPORE este clima. 87% umiditate...ceea ce nu inseamna foarte mult atunci cand citesti informatia pe net (Asa eram eu inainte sa plec ,,Ah...87% umiditate...cool!"), dar in termeni reali, inseamna ca iesi afara si incepi sa transpiri instantaneu. Hainele se lipesc de tine, chiar dc nu alergi, nu mergi, ci doar stai pe loc. Am fost la o plimbare prin Orchid Park si dupa 30 de min. am simtit nevoia sa intru intr-un loc cu aer conditionat. Simteam ca ma inabusa caldura. Chiar si ambasadorul nostru acolo, care a trait multi ani in zona, spunea ca nu te poti obisnui dc nu esti nascut si crescut acolo. Altfel spus, SINGAPORE e minunat de vizitat, dar nu poti trai acolo pe perioada nedeterminata. Decat daca iubesti caldura sufocanta. Caldura umeda. Erau 30 de grade afara(Deci nu 40-50, sa zici ca e super-canicula) si simteai ca nu poti respira.

Tot umiditatea da senzatia de pacla, de ceata. Noi am stat in SWISS HOTEL THE STAMFORD - cel mai inalt hotel din lume (nu cladire, HOTEL), iar camera mea era la etajul 64 din 72 (LUCKY ME Grin, restul toti au nimerit sub 20). Culmea e ca aveam BALCON DESCHIS...poza care insoteste blogul este facuta de acolo, panorama era uluitoare, dar ziua se vedeau zgarie norii intr-o ceata, abia ii puteai distinge. Umezeala. In perioada in care am fost eu, erau si niste incendii urate in Indonezia, iar asta fiind vecina cu Singapore, localnicii spuneau ca se datoreaza si acelor focuri ceata respectiva.

Am uitat sa precizez un obiectiv super-important: UNDERWATER WORLD. E unicul loc din lume (zic ei) in care poti vedea specii marine in habitatul lor natural. Este de fapt sapat in mare si treci printr-un tunel, unde vezi pesti, rechini, meduze etc...dar nu inchise in acvarii, ci pur si simplu...in mediul lor - oceanul. E EXTRAORDINAR. Once-in-a-lifetime-experience.

Roma - La citta eterna

Am deschis acest topic pentru cateva impresii de calatorie din cea mai recenta escapada a mea, in Italia. Am prins o vreme minunata, aprox 24 de grade, un soare superb, ba chiar as indrazni sa spun ca m-a si bronzat soarele putin :)

Despre Roma...che posso dire? Superba! Acum o vad cu alti ochi, aveam 15 ani cand am fost prima oara si deja pot sa fac comparatii. E ceva uluitor cum revederea unui oras iti poate ,,reactiva'' amintiri pe care nici nu stiai ca le mai ai, in timp ce noi imagini se adauga perspectivei pe care o aveai anterior. E ca un puzzle la care se adauga noi piese.

Intre 1999 si 2007, structura pe nationalitati a orasului a evoluat considerabil Peste tot - pe strada, in magazine, la supermarket, in restaurante aud vorbindu-se romaneste. Am facut o statistica ieri, cred ca am dat peste cel putin 25 de romani. Din 5 trecatori care trec pe langa tine, cel putin unul e roman...si asta fara gluma. Se pare ca oficial sunt 200.000 de romani in Roma, dar de fapt sunt in total vreo 1.500.000 (Roma avand in total 5 milioane)... deci gata, i-am colonizat si pe italieni.

Mi s-a intamplat de doua ori sa cer indicatii despre o strada vorbind in italiana, sa mi se raspunda tot in italiana, dupa care sa-i aud pe cei ,,interpelati'' vorbind intre ei in romaneste. Am vrut la un moment dat sa intreb direct in romaneste, sa vedem care e probabilitatea sa nimeresc tot peste niste romani.

Concluzia? Daca veniti la Roma, aveti grija ce vorbiti intre voi, ca e foarte posibil ca macar 2-3 din jur sa va inteleaga. Romanasii nostri sunt peste tot. Si - nota bene - nu ma refer la tiganii care cersesc sau mai stiu eu ce hoti de buzunare, vorbesc de oameni onorabili, bine imbracati, care locuiesc si muncesc in Roma. Oricum, trist dar adevarat, cam toti cersetorii sunt tigani de la noi...:( Si ,,este'' multi.

Ah...si ca un can'can...la Columna lui Traian am intalnit o familie de americani care mai aveau putin si voiau sa ma adopte, cand au auzit ca sunt din Romania. ,,WE LOVE ROMANIA'', ,,ROMANIA IS A FRIEND OF THE USA'' :)). Capul familiei fusese colonel in armata americana, momentan pensionat. Mi-a dat cartea de vizita, mi-a scris adresa de acasa, telefon, tot, ca NEAPARAT sa ii vizitez cand mai vin in America. Ca si fiul lor :) (intre noi fie vorba, genul de american blonziu, lucrat intens la sala de forta, destul de frumusel - genul Colin Farrell - dar fara mari resurse culturale) s-ar bucura tare mult sa mai corespondam pe email... Oh really? Stiam ca am lipici la americani, dar acum mi s-a confirmat in mod irevocabil. Nu ca m-ar fi interesat :)

Hotelul era langa BASILICA SANTA MARIA MAGGIORE, cea mai mare din Roma dupa San Pietro. Absolut superba si, in mod placut surprinzator, cu foarte multe icoane in stil ortodox(de fapt in stil bizantin). O liniste incredibila si o arhitectura impresionanta. In mod deosebit m-a impresionat o pictura a Nasterii lui Iisus in care lumina este ,,creata'' din acuarela. La prima vedere ai impresia ca este un geam prin care razele soarelui cad pe pictura, dar de fapt magia se afla in tabou. Incredibil.

In apropiere, pentru gurmanzi, exista un restaurant traditional italian, numit LA MELA D'ORO, unde am mancat cea mai buna Lasagna al forno din viata mea(si mentionez ca sunt o pasionata a bucatariei italiene!). Preturile sunt nu bune ci foarte bune - o lasagna imensa costa 7 euro, iar o pizza cat roata carului, pe care abia o dau gata 2 persoane, tot atat. Cea mai buna mancare pe care am gustat-o in Roma, iar patronul - Carlo - e italianul tipic - vorbaret, pus pe glume si sociabil. E un local ,,must see''.

Ceea ce m-a impresionat atat prima oara cat si acum, la a doua vizita, a fost zona Forumului Roman. Sa poti sta in fata a doua mii de ani de istorie, privind pietrele pe care candva au pasit Iulius Caesar sau Traian...e o senzatie imposibil de descris, mai ales pentru cei pasionati macar putin de istorie. Columna lui Traian (desi nu il are pe Traian in varf, ci pe Sf.Petru) iti trezeste emotiile descoperirii stramosilor, nu cred ca exista vreun roman care sa fi vizitat vreodata Roma si sa nu fie macar putin emotionat in fata Columnei.

In aceeasi zona, PIATA VENETIA, fosta Ambasada a Venetiei de la 1500 si pana in 1797, cand Napoleon, ulterior pacii de la Campoformio, ofera austriecilor Republica Venetia, in compensatie pentru Lombardia adujdecata. Din acel moment, posesiunile Rep.Venetia pe teritorii straine raman in custodia statelor pe teritoriul carora se aflau, astfel Piata Venetia ramanand Statului Papal.
Foarte interesant mi s-a parut de prima oara faptul ca in Piazza Venetia a functionat in perioada fascista guvernul lui Mussolini, nu in mod accidental ci deliberat, avand in vedere ca misiunea sa declarata era cea de reinviere a Imperiului Roman (deci ce locatie era mai buna decat inima Forumului Roman?).

Despre Colosseum = la a doua vizita nu pot spune ca am resimtit aceeasi emotie de la inceput, insa cu siguranta l-am vazut cu alti ochi. Putini stiu ca Nero avea un tunel din resedinta sa, DOMUS AUREA, si pana la Colosseum, iar DOMUS AUREA este, din punctul meu de vedere, cel mai impresionant lucru (dpdv cultural) pe care il poti vedea in Roma.

O sa ma explic mai bine. Prima oara am fost la Domus Aurea la prima vizita la Roma, cand ,,CASA DE AUR'', cum se numeste in romaneste, fusese abia descoperita (da, e ceva foarte recent). Am avut noroc atunci cu o prietena a mamei, italianca, care ne-a dat rezervarea ei (ca a intri, trebuia sa ai rezervare cu 4 luni inainte) si am vizitat locul. Nu pot sa spun decat ca mi-a dat peste cap tot ceea ce invatasem pana atunci despre arta, cultura, despre Renastere si despre ordinea lucrurilor in aceasta lume.

Casa lui Nero, care dateaza din 60-74, perioada domniei lui, este subterana (probabil temperaturile inalte au determinat construirea ei astfel) iar descoperirea ei, in jurul anului 1998, a starnit numeroase controverse. De ce? Ei bine, incaperile sunt ornbate cu fresce, mozaicuri si picturi conservate destul de bine si care se regasesc IN MAREA LOR MAJORITATE la artistii Renasterii (care se pare ca aveau acces la aceste locuri secrete). Elemente precum: braul care desparte picturile unei biserici, constructia in forma de nava a portiunii de langa altarele bisericilor din perioada Renasterii, elementele ornamentale...toate se regasesc la pictorii Renascentisti.

Intamplarea a facut ca, acum 8 ani, cand am vizitat DOMUS AUREA, acea vizita sa se produca la o zi dupa vizita la Muzeul Vaticanului, unde ma uluisera acele incredibile camere pictate de Rafael, Capela Sixtina a lui Michelangelo, toate tavanele si picturile uluitoare din camerele palatului si cate si mai cate. Ei bine, cand am intrat la Domus Aurea, chiar si cu mintea copilului de 15 ani care eram atunci, am avut un soc. Erau elemente pe care le vazusem cu o zi inainte, exact acelasi stil, aceeasi incadrare, aceleasi motive...Stiam ca Renascentismul dorea intoarcerea la modelele antice, considerate adevarata arta, insa niciodata nu mi-am putut imagina o asemenea similaritate. Nu e de mirare ca aceste locuri au fost tinute secrete. De altfel, nu stiu cati dintre cei ce viziteaza astazi Roma stiu de DOMUS AUREA si de posibilitatea vizitarii ei, nu este ceva foarte mediatizat.

Trecand mai departe...Smiley, am aruncat monezi in Fontana di Trevi ca sa ma intorc la Roma (apropo, Fontana di Trevi, ca de altfel majoritatea monumentelor din Roma, a fost facuta in onoarea unui Papa, se stie ca exista cultul papal aici).

Vizita la Vatican a fost mult mai obositoare decat prima data. Acum 8 ani am mers pur si simplu si am intrat, era multa lume dar nu erau cozi si aparate care sa te scaneze din cap pana in picioare. In prezent, in conditiile escaladarii terorismului (si, intre noi fie vorba, ale unor declaratii intolerante facute de Papa Benedict la adresa Islamului), ca sa poti intra la San Pietro esti controlat mai ceva ca la aeroport. De inteles, intr'adevar, insa iti da o senzatie ciudata, sa stai la coada la intrarea intr-o biserica. Cel putin mie mi-a dat un sentiment de amaraciune, in conditiile in care in dreapta noastra, la coada, erau doua suedeze care stateau cu o mana pe sticla de bere si cu cealalta pe tigara. Intr-adevar, eu sunt o persoana religioasa, dar cred ca e totusi si o regula de minim bun simt sa nu faci asa ceva, religios sau nereligios fiind.

De fapt, ceea ce ma frapeaza de fiecare data la locasurile de cult foarte faimoase precum San Pietro, Notre Dame etc, este faptul ca lumea inceteaza sa le mai priveasca asa cum sunt ele de fapt - locuri ale Lui Dumnezeu, lacasuri de rugaciune si devin in proportie de 90% muzee. Nu sunt exagerata, normal ca si mie imi place sa fac poze, sa filmez ceva ce ma impresioneaza, insa totusi, atunci cand intri in Biserica, normal ar fi sa simti si altceva decat impulsul de a apasa pe un buton. Poate sunt eu subiectiva, dar asta este punctul meu de vedere. M-am asezat sa spun o rugaciune in fata altarului de la San Pietro (Care este ULUITOR) si cei din jurul meu aproape ca ma priveau cu mirare, era ceva neobisnuit, in conditiile in care ceilalti erau disperati sa butoneze aparatele de fotografiat. Pentru mine, San Pietro este in primul rand O BISERICA si abia apoi un ,,muzeu''.

Cele trei piete spectaculoase ale Romei: PIAZZA VENETIA, PIAZZA DI SPAGNA si PIAZZA NAVONA(aceasta din urma un fel de MONTMARTRE al Italiei, mai putin rau-famat insa, unde poti gasi artisti ce tin spectacole ad-hoc, pictori ce iti fac portretul in jumatate de ora, cafenele intime, magazine de antichitati, librarii...tot ce iti doreste inima). Acum 8 ani mi-am facut un portret la un pictor din Piazza Navona, regasirea acestui loc minunat mi-a dat impulsul sa il caut la intoarcerea acasa, nu mai stiu pe unde a ajuns...:)

Pentru cumparaturi, Via del Corso are TOT CE VREI in materie de firme, firmulitze etc, toate la preturi mai mici decat la noi (iti trebuie un minim de matematica ca sa iti dai seama de asta...). Poti gasi tot ce-ti doreste inima, doar sa ai rabdare sa cauti.

Cum spuneam si mai sus, peste tot e plin de romani. Oriunde intorci capul, mai auzi ceva in limba romana. Ceea ce nu poate decat sa-ti adanceasca sentimentul de ,,acasa'' pe care ti-l lasa acest loc. O intamplare s-a petrecut pe cand ma plimbam pe o straduta de langa Pantheon si am surprins o razie a politiei in randul vanzatorilor de fake-uri (genti, ceasuri pirat). Pentru ca toti ne oprisem si ne uitam ce se intampla, un italian mi se adreseaza si incropeste un mic monolog pe tema marfurilor de contrabanda, a ceea ce se intampla in lume etc. Vorbeste el vreo 2-3 minute, eu incerc sa pastrez o atitudine cat mai "neutra", dupa care imi spune, cu tristete in glas, ca...uite...totul se intampla din cauza albanezilor, a marocanilor si a...romanilor! El ma luase drept italianca de-a lui si isi varsa naduful ca de la compatriot la compatriot. Evident ca am zambit si mi-am continuat drumul, n-avea rost sa mai intru in polemici. Asta e...una calda, una rece.

Tot foarte intresante de vazut sunt:
- CASTEL SANT'ANGELO - Castelul Imparatului Adrian
- Palazzo di Giustizia (impresionant ca arhitectura)
- Pantheonul
- Chiesa San Agostino
- Piazza Bocca della Verita
- Termele lui Caracalla - absolut spectaculoase. Se stie ca in vremea romanilor termele erau printre institutiile publice de baza, ba chiar li se dadeau amenzi celor care nu erau vazuti decat foarte rar la terme, dovada cat de pretuita era curatenia. Fiecare imparat, in afara de portia de ,,paine si circ" pe care o livra maselor, considera o datorie si o onoare construirea de bai publice, iar cele ale lui Caracalla sunt cele mai faimoase. Merita vizitate inauntru, s-au pastrat mozaicuri care decorau interioarele si s-a reconstituit in plan grafic arhitectura originala (vedeti ceea ce a ramas si va puteti da seama usor de cum aratau candva acele locuri, e foarte interesant).
- Quirinale - Palatul Prezidential. Nu stiu daca se viziteaza inauntru, n-am avut curiozitatea asta, insa merita admirata arhitectura zonei.
- Pantheonul - construit pe ruinele unui templu antic in stil grecesc, acum adaposteste Basilica Sf.Maria a Martirilor si mormantul lui Vittorio Emmanuelle II, pe buna dreptate considerat ,,tatal Italiei"

Dpdv al infrastructurii, este recomandabil sa folositi metroul. Un abonament pe 3 zile costa 11 euro si puteti ajunge in 5-10 minute in orice punct din Roma. Monumentele si locurile importante au statii aferente lor (San Pietro are statia Ottaviano, Fontana di Trevi are statia Barberini etc...si se precizeaza sub fiecare statie care sunt obiectivele turistice din zona, sunt f.bine organizati din punctul asta de vedere). Metrourile vin la 2 minute si sunt in general curate. Metroul lor arata insa mult mai jalnic decat al nostru. Este vechi, intunecat si destul de murdar. 1-0 pentru metroul bucurestean.

De asemenea, tot pentru cumparaturi, exista doua lanturi de magazine asa-zis ,,universale", unde poti gasi o varietate mai mare de produse (imbracaminte, accesorii, decoratiuni etc): UPIM si OVIESSE(acesta mai mult pt haine). Sunt considerate cele mai accesibile magazine din Italia si produsele sunt de calitate buna. Pentru ceva mai de ,,high-end" ar fi lantul LA RINASCENTE, care ma impresionase mult pe vremuri dar care a decazut totusi destul de mult in ultimii ani. Respectiv pretul a crescut si calitatea a scazut.
Alte strazi de cumparaturi:
-Via Frattina - magazine super-dragute, mici, cu produse de calitate si preturi mai mult decat rezonabile
-Via del Tritone (in special Galeriile Alberto Sordi, merita sa le aruncati o privire)

Ah...si o precizare importanta. Daca mai aveati vreo indoiala asupra impactului romanilor asupra Italiei, am aflat cu stupoare ca exista ghiduri ale Romei in limbile de circulatie internationala: engleza, franceza, spaniola, italiana, germana si...DAAA...ROMANA :) Puteti gasi ghiduri ale unor edituri celebre, facute in limba romana. Ca sa nu mai spun ca am intalnit cel putin 10 italieni get-beget care ,,rupeau" pe romaneste expresiile de baza. Cand auzeau ca suntem din Romania, incepeau cu ,,Ce mai faci?", nu aveau ei bagaj prea mare de cuvinte dar stiau cate ceva. Eu mi-am exprimat opinia in prima seara petrecuta la Roma: dati-le romanilor inca 10 ani si limba romana devine a doua limba in italia :)))